TEL/FAX
(0040) 0752199075
2.1 În zone construite, aglomerate cu diverse instalaţii subterane, pe reţele de distribuţie, respectiv pe instalaţiile exterioare subterane se montează răsuflători:
- deasupra fiecărei suduri, dar nu la distanţe mai mici de 1 m, cu excepţia sudurilor din interiorul tuburilor de protecţie. În cazul unor suduri la distanţe mai mici de 1 m se realizează drenaj continuu între răsuflători;
- la capetele tuburilor de protecţie;
- la ieşirea din pământ, a conductelor.
2.2. La conductele instalaţiilor de orice utilitate (încălzire, apă, canalizare, cabluri electrice etc.) pozate direct în pământ, sau în canale de protecţie, care intră sau din clădiri, se realizează măsuri de etanşare împotriva infiltraţiilor de gaze naturale prin locurile de pătrundere a instalaţiilor respective în subsolurile clădirilor.
2.3 De asemenea se etanşează toate trecerile conductelor prin planşeul peste subsol, pentru evitarea pătrunderii gazelor naturale la nivelurile superioare, în caz de infiltrare a acestora în subsol.
2.4 Pentru soluţiile de etanşare se poate utiliza şi Catalogul de detalii tip de instalaţii pentru construcţii (IPCT).
4.2.5. Măsura de etanşare a locului de pătrundere a conductelor pentru instalaţii prevăzută la art. 2.2 se aplică şi în cazul clădirilor şi instalaţiilor care se execută în localităţile cu reţele de distribuţie de gaze naturale, chiar dacă clădirile respective nu sunt racordate la aceste reţele.
2.6 La terminarea lucrărilor de gaze sau a altor lucrări de instalaţii sau construcţii, executate ulterior instalaţiilor de gaze naturale, se face verificarea realizării lucrărilor de etanşare, pe baza proceselor verbale de lucrări ascunse sau, după caz, prin sondaje, de către:
* comisia de recepţie, pentru construcţii noi;
* beneficiar, pentru construcţii existente.
2.7 Pentru evacuarea eventualelor infiltraţii de gaze naturale, în toate cazurile, se asigură ventilarea naturală a subsolului clădirilor prin orificii de ventilare pe conturul exterior al acestora, între încăperile din subsol, precum şi prin legarea subsolului clădirilor la canale de ventilare naturală special destinate acestui scop, în afara ventilaţiilor naturale prevăzute pentru anexele apartamentelor sau clădirilor.
2.8. În cazul realizării în subsolul clădirilor a unor spaţii de adăpostire şi a unor galerii de evacuare, conductele de gaze naturale se deviază astfel încât să nu străbată aceste spaţii.
2.9 Pe traseele fără construcţii, pe câmp, precum şi în zone cu agresivitate redusă şi fără instalaţii subterane, se prevăd răsuflători cu înălţimea de 0,6 cm deasupra solului, la schimbări de direcţie şi la suduri de poziţie, dar nu la distanţe mai mici de 50 m.
2.10 Confecţionarea răsuflătorilor se face din ţeavă din oţel cu diametrul interior de 40 mm sau 50 mm.
2.11 Răsuflătorile la care se montează capac GN se prevăd cu opritor pentru evitarea degradării izolaţiei anticorosive cu dispozitivul de curăţire a răsuflătorilor.
2.12. Distanţa între generatoarea superioară a conductei pe care se montează răsuflătoarea sau tubul de control şi faţa inferioară a calotei răsuflătorii, respectiv a tubului de control este de 150 mm.
2.13. Diametrul interior al tubului de protecţie se stabileşte în funcţie de diametrul exterior şi destinaţia conductei protejate, astfel încât, la introducerea acesteia, să nu i se deterioreze izolaţia anticorosivă:
- pentru conducte de distribuţie ditub = decond + 100 mm
- pentru branşamente ditub = decond + 50 mm
2.14 Grosimea pereţilor şi materialul din care se confecţionează tubul de protecţie se stabileşte în funcţie de sarcinile la care este solicitat tubul.
